Deziderate  DAREVO

În sensul său cel mai evident, onestitatea poate fi înțeleasă ca simplu respect pentru ADEVĂR OBIECTIV  în relația respectivei persoane cu faptele și cu persoanele din lumea sa exterioară, precum și relația dintre acel subiect și el însuși.

Onestitatea și onorabilitatea, termeni inițial distincți, s-au apropiat, pe măsura trecerii timpului și sub influența limbii engleze, până aproape de contopire; definirea conceptului de onorabilitate, fiind doar unul dintre sensurile cuvântului „onestitate”.

• CUNOAȘTERE
• ONESTITATE
• BUNĂSTARE

 CUNOÁȘTERE, cunoașteri, s. f. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. Faptul de a poseda cunoștințe, informații date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință ; A cunoaște lumea = a avea experiența vieții.

ONESTITATE (din latină honestĭtas, -ātis), cinstea, credibilitatea sau onorabilitatea este o virtute care constă în a susține adevărul obiectiv, în a fi decent, precaut, rezonabil și just (echitabil); calitate umană care constă în a acționa (persoana în cauză) în conformitate cu ceea ce gândește și simte (cu coerență). Persoana care manifestă onestitate se caracterizează prin verticalitate sufletească, prin integritate în tot ceea ce face, prin respectarea (mai presus de toate), a acelor reguli care sunt considerate adecvate în comunitatea în care respectiva persoană trăiește.

BUNĂSTÁRE s.f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. – dat.:  bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand). Bunăstarea presupune echilibrul între toate aspectele vieții.

PUNCTE DE REFERINȚĂ ISTORICĂ

• LEGILE ÎNCEPUTURILOR – LEGILE BELAGINE
• UMANISMUL SUSTENABIL
• PERSONALITĂȚI DE REFERINȚĂ: Constantin Noica, Constantin Brâncuși, Constantin Brâncoveanu

LEGILE ÎNCEPUTURILOR – LEGILE BELAGINE reprezintă canoane cuprinzând învățături transmise de mai mult de 8.000 de ani prin viu grai fiind învățături bazate pe beneficiile bunăstării și sustenabilității.

Aceste legi erau respectate întocmai și transmise generațiilor următoare fiind adoptate și adaptate de slujitorii și preoții diferitelor religii. În deslușirea tainei lor, istoricului got Iordanes afirma: Oricare ar fi religia unui om, credința sa este cuprinsă în învățăturile acestor legi pentru că: “Belaginele există şi astăzi”. Conform scrierilor lui Homer, Strabon, Aristotel, Platon, etc., cei care respectau aceste canoane aveau un caracter moral și onest.

UMANISMUL SUSTENABIL reprezintă o doctrină care are în centrul său omul, bunăstarea și demnitatea lui, încrederea în rațiunea umană. Cultivă entuziasmul față de om și natură, compatibilă însă cu credința. Atitudine de încredere în valoarea și acțiunea omului.

Componentele de bază ale umanismului sunt: cunoașterea, optimismul și spiritualitatea.

În umanism omul constituie o valoare supremă, un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea realității și moralității prin mijloace umane, în sprijinul intereselor acestora. Umaniștii susțin moralitatea universală bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi provincialiste și servesc ca modele ale modului de viață, de gândire și de creație artistică.

PERSONALITĂȚI DE REFERINȚĂ agreate de asociație.

Aceștia sunt 3 exponenți ai componentelor comunicării: verbal (7%), paraverbal (38%) și non-verbal (55%)

Constantin Noica – exponentul limbajului verbal (cuvintele utilizate) deoarece a fost un filozof, poet, eseist, publicist și scriitor român, membru al Academiei Române. Prin opera sa a susținut dezvoltarea gândirii libere având ca direcție de cercetare căutarea înțelepciunii sensului filosofic în polisemia cuvintelor neaoș românești. A promovat un curent al filozofiei românești denumit “trăirism” inspirat din filozofia vieții axată pe proclamarea primatului trăirii asupra intelectului (filozofia trăirii).

Constantin Brâncoveanu – exponentul limbajului paraverbal (tonalitatea, volumul și ritmul vocii) deoarece a fost un diplomat și lider important, ctitor și inventator al stilului arhitectural care îi poartă numele implementând strategiile politice și economice bazându-se pe programe educaționale, tipărind numeroase cărți. Deși a beneficiat de bunăstare materială nu a renunțat la valorile și credințele sale, reușind să se opună dominației Imperiului Otoman prin intermediul cărților tipărite care au contribuit la educația unei rețele de comunități supuse imperiului.

Constantin Brâncuși – exponentul limbajului non-verbal (gesturi, mimică, postură) deoarece  a fost un sculptor cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană internațională, fiind membru Academiei Române, iar prin opera sa a unit fluiditatea, forța și adorația liniei formelor. A fost adeptul modernismului și tinerimii artistice care milita pentru realism cu subiecte preluate din viața țăranilor și a oamenilor de rând. Opera sa a avut ca inspirație comunitatea fiind destinată educării opiniei publice.